Demult, într-un ținut înghețat și fermecat, trăia un bătrânel cu barbă albă și suflet mare, pe nume Moș Crăciun. El locuia într-o casă magică la Polul Nord, împreună cu doamna Crăciun și o echipă veselă de spiriduși care lucrau tot anul în atelierul lor, pregătind jucării și surprize pentru copiii din întreaga lume.
În fiecare an, în noaptea de Ajun, Moșul își îmbracă haina roșie, își pune cizmele groase și pornește la drum cu sania lui zburătoare, trasă de reni magici — cel mai iute dintre ei fiind Rudolf, cu nasul roșu ca o stea. Cu ajutorul unei hărți fermecate și a unei pungi fără fund, Moș Crăciun reușește să ajungă în fiecare casă, coborând pe horn sau strecurându-se pe fereastră, lăsând daruri sub brad și zâmbete în suflete.
Copiii îl așteaptă cu nerăbdare, scriu scrisori și lasă prăjituri și lapte lângă brad, sperând să-l audă cum râde: „Ho-ho-ho!”. Dar Moșul e grăbit — trebuie să ajungă peste tot înainte de răsărit.
Și astfel, în fiecare an, magia Crăciunului se aprinde din nou, iar Moș Crăciun ne amintește că bunătatea, generozitatea și visarea sunt cele mai frumoase daruri.